E greu!!!

E greu sa uiti amintiri, ce lacrimi vor sa-ti stoarca;
E greu sa alungi dureri, ce sufletul iti incarca;
E greu sa pleci, cand nimeni nu te-asteapta;
Si-i greu grei sa ierti, cand nimeni nu te iarta;

E greu sa simti, cand ai sufletul pustiu;
E greu sa te intorci, cand e prea tarziu;
E greu sa mai zambesti, cand ganduri te apasa;
Si-i greu sa mai vorbesti,cand nimanui nu-i pasa;

E greu sa suferi in tacere, cand altii te doboara
E greu sa mai visezi, cand visele-ti omoara;
E greu sa uiti trecutul, cand este prea tarziu;
Si-i greu sa mai iubesti.... de ce sa mai iubesti???

ganduri peste ganduri!

"Daca Dumnezeu exista si eu cred, nu am pierdut nimic, dar daca Dumnezeu exista si eu nu cred, oare nu am pierdut totul????"
Sunt un teolog si nu il pot exclude pe Dumnezeu din scrierile mele, din viata mea, din tot ce s-a intamplat si din tot ce mi se va intampla. Am avut de multe ori dubii in ceea ce ma priveste si in ceea ce viitorul imi rezerva. Nici acum nu pot spune cu certitudine ca da, asta e ceea ce vreau pentru mine. Ma gandesc la aceasta mare taina a preotiei si imi dau seama ca sunt nevrednic sa o primesc, ca sunt prea pacatos, ca abia ma pot conduce pe mine insumi, dar sa mai conduc o intreaga oaste de oameni pe cararile mantuirii. M-am tot saturat sa aud: "lasa mama ca e meserie frumoasa si banoasa, ca esti asigurat pe viitor" , dar nimeni nu se gandeste ceea ce presupune cu adevarat aceasta "meserie", aceasta chemare pe care Dumnezeu ti-o face in mod particular. Nu vreau sa imi asum ceva ce este mai presus de mine, sa imi aleg ceva ce nu voi putea duce la capat si sa pierd oamenii pe care Dumnezeu mi-i va incredinta, decat daca nu ma voi simti cu adevarat pregatit.

o zi in trafic!!!

Mergand astazi pe soselele infecte din Bucuresti si oprind la fel si fel de semafoare am mai avut prilejul sa mai trag cu ochiul la partenerii mei din trafic...... nimic neobisnuit ati zice voi....dar incercati o data sa analizati zece soferi, indiferent ca va aflati in masina, in autobuz sau in statia de troleu. Din cei zece soferi pe care eu i-am analizat am observat urmatoarele: unul care se uita la sanii nu stiu cui dintr-un tabloid, unul care isi rodea unghiile, unul care gesticula nervos la soferul din fata lui, unul caruia nu-i mai pornea masina, unul care vorbea la telefon, unul care se uita patimas la iubita lui, foarte draguta de felul ei, numai ca si masina era una pe masura.... intr-adevar te amuza de multe ori comportamentul celor care participa la trafic alaturi de tine, alteori iti vine sa te dai jos la ei si sa ii impusti...... dar asta e..... traim in jungla numita Bucuresti, sau cum spunea un realizator de emisiune, Bucurestiul este un garaj foarte mare cu foarte multe masini:)))))

despre una alta

nu stiu cu ce sa incep .... am atatea de spus si totusi nu stiu cu ce sa incep.....viata asta e prea scurta ca sa nu ne bucuram de ea atat cat Dumnezeu ne permite , trecem prea nepasatori pe langa oamenii care ne inconjoara , pe langa tot ceea ce ni se intampla , vrem sa facem foarte multe si totusi nu reusim sa facem decat foarte putine , ne ancoram in viata asta cu atatea vise , dar nu le indeplinim decat pe cateva... oare de ce???
pentru inceput nu am sa postez decat o poezie care sper sa va placa....

nu mai ştiu cu ce eram dezbrăcat când inima ta explodase prin soare un copil te privea încurcat căutând-ţi iubirea prin mare pe plaja tăcerii scriam pe nisip picioarele tale urcau până-n vise mă priveai fireste buimac înviind regrete ucise nu mai ştiu de ce mă iubeai aşa gol viciat de tristeţe tu veneai de la pol cu inima îmbrăcată în zdrenţe dar a fost asa o pictură din Eden tu Evă eu Adam exilaţi printre îngeri